Am fost un strain, un necunoscut ce alerga pe strazi pustii pana te-a gasit si strazile au inceput sa se lumineze, serile sa prinda contur, iar zilele sa nu mai fuga pe langa mine. A fost perfect, dimineti trezindu-ma langa tine, probleme rezolvate impreuna, nopti superbe pline de culoare si noi pentru "totdeauna". Am fost al tau, ai fost a mea si credeam ca asta nu se va mai schimba. Dar cand totul in jur se naruie de parca s-au intalnit furtunile pe mare si tu esti in cea mai putrezita si gaurita barca in mijlocul marii ajungi sa nu mai crezi, sa nu mai vrei, sa nu mai speri. Am stationat sub ale tale aripi cand ploaia batea mai tare pana in momentul cand le-ai ridicat si ti-ai luat zborul luand cu tine si lumini, cotururi, vise. Am ramas iar un strain ce nu mai stie incotro sa o apuce in mijlocul iernii, in mijlocul serii, in mijlocul padurii. Urmele talpilor tale inca zac pe malurile sufletului meu nefiind sterse nici de cel mai puternic val. Necunoscutul isi pune iar gluga in cap si hoinereste prin lume cautand la orice persoana acei ochi ce ma priveau cu atata dorinta in fiecare dimineata.
<<buna dimineata iubire>>
