Fata cu umerii goi...

   Presul din fata usii iti spune "welcome" dar nu stii daca e o idee buna. Stai si privesti usa indecis si privirea iti coboara iar pe presul proaspat aspirat. Buchetul de flori iti aluneca din mana si cade... Ai mainile transpirate la gandul ca ar putea fi acasa. Te uiti la ceas... 18:49. Din spatele usii se aud pasi. E acasa. Acum e momentul. Iti iei inima in dinti si bati la usa. Dupa nici 5 secunde se deschide usa si apare o "creatura" cu parul ud si infasurata intr-un prosop. Ea este, ii recunosti temerile...nu e prea tarziu sa ii spui ce simti. Ii intinzi florile sperand sa nu le refuze, dar nu o face. O saruti pe frunte si pleci. Simti nevoia sa te uiti inapoi...dar nu o faci. "Oare se uita la mine la fel?"
"O va face candva...sunt sigur."

<<8 august>>

Sin with me

"You left me here
 Like a chalk outline
 On the sidewalk
 Waiting for the rain to
 Wash away
 You'll be sorry baby
 Someday
 When you reach across the bed
 Where my body used to lay"

...

  La amiaza soarele inca arde si eu ma topesc. In suflet mocneste dorinta de necunoscutul ramas, iar amnezia pune stapanire pe mine. Desi par a fi normale, nu sunt si cu toate aste nici nu vreau sa fie. Fac parte din mine, da, sunt constient de asta si as vrea sa le schimb: trairi, emotii, dorinte, constiinta dar e mai greu ca niciodata sa ma rup de ele si iar apar aceleasi intrebari: de ce, unde, cand si cu cine. Poate daca as fi fost altfel aceste lucruri mi s-ar fi parut banale, prostesti, inutile. Poate ca as fi scapat mai usor. Astept sa isi faca apusul aparitia sa vedem ce va fi.

<< unde esti? >>

A fost odata...

De ce tu?
De ce eu?
Habar n-am. Nu stiu ce vreau, nu stiu cand, unde sau de ce. Stiu doar pe cine vreau si nimic altceva nu mai conteaza, nici cand, nici unde, nici de ce. O chestie pe care m-am axat in viata spune ca nimic nu e intamplator si cu toate astea nu cred in destin, ca totul iti e scris in palma pana mori. Oamenii se intalnesc cu un scop: ori sa iti faca viata mai frumoasa si sa isi puna amprenta pe viitorul tau, ori sa iti deschida ochii pentru mai tarziu.
Toate povestile incep cu "A fost odata" ...dar nu toate se termina cu "si au trait fericiti pana la adanci batraneti".
As vrea ca macar pentru o zi sa te vezi prin ochii mei...sa iti vezi zambetul, gesturile, privirea. Nu e prea tarziu sa-ti spui ce vrei, ce cauti, cand, unde si de ce. Ce vrei de fapt? E o intrebare pe care mi-o pun destul de des. O alta intrebare care ma macina e: de ce eu?
Fugi daca vrei, ascunde-te...dar nu uita de ce te-ai intoarce inapoi...

Fizica Cuantica

    Dificultatea sau usurinta cu care poti citi o femeie sunt determinate de compatibilitatea psihica/sentimentala pe care o ai cu aceasta. O femeie dificila este o femeie trecuta prin multe, ce si-au pus amprenta pe viitorul ei. Daca vrei sa o descoperi acorda-i increderea de care are nevoie si sprijinul ce ii lipseste. Daca merita timpul tau de a face asta este prea importanta sa fie lasata la voia intamplarii, iar sentimentele si parerea ei conteaza. Daca timpul tau conteaza pentru ea...

Vreau sa stii ca orice s-ar intampla voi fi acolo pentru tine oricand vei avea nevoie, oricat, oricum. De restul ne vom ocupa pe parcurs. Lasa-mi demonii sa se joace cu ai tai. Te vreau...

in camasa mea in fiecare dimineata...

Sa uiti sa fugi...

"Folding her arms and closing her eyes, Hatsumi sank back into the corner of the seat. Her small gold earrings caught the light as the taxi swayed. Her midnight blue dress seemed to have been made to match the darkness of the cab. Every now and then her thinly daubed, beautifully formed lips would quiver slightly as if she had caught herself on the verge of talking to herself. Watching her, I could see why Nagasawa had chosen her as his special companion. There were any number of women more beautiful than Hatsumi, and Nagasawa could have made any of them his. But Hatsumi had some quality that could send a tremor through your heart. It was nothing forceful. The power she exerted was a subtle thing, but it called forth deep resonances."

Citindu-l pe Murakami imi aduc aminte de tine, genul de persoana care te trece dintr-o stare in alta fara sa iti dai seama, sa fugi intre real si fantastic, sa iti omori neuronii gasind raspunsuri la intrebari ce nu stii de unde ii vin, sa nu stii ce vrei stiind ca o vrei. O persoana dificila este genul de om ce merita sa fie langa tine, iar atunci cand zidurile vor cadea, sa uiti sa fugi de EA.