La amiaza soarele inca arde si eu ma topesc. In suflet mocneste dorinta de necunoscutul ramas, iar amnezia pune stapanire pe mine. Desi par a fi normale, nu sunt si cu toate aste nici nu vreau sa fie. Fac parte din mine, da, sunt constient de asta si as vrea sa le schimb: trairi, emotii, dorinte, constiinta dar e mai greu ca niciodata sa ma rup de ele si iar apar aceleasi intrebari: de ce, unde, cand si cu cine. Poate daca as fi fost altfel aceste lucruri mi s-ar fi parut banale, prostesti, inutile. Poate ca as fi scapat mai usor. Astept sa isi faca apusul aparitia sa vedem ce va fi.
<< unde esti? >>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu